Pentru realizarea plasamentelor de resurse pe piata trebuie sa se cunoasca modul in care functioneaza piata precum si motivele care stau la baza comportamentului investitorilor. Investitiile financiare intr-un portofoliu de titluri se circumscriu unor cerinte de ordin cantitativ si calitativ prestabilit.

Elementele esentiale care stau la baza investitiei financiare intr-un activ financiar sunt urmatoarele:

  1. Riscurile caracteristicile pe care le implica investitia respectiva atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung; urmarindu-se diminuarea acestora si asumarea lor doar atunci cand pot rezulta castiguri maxime.
  2. Rentabilitatile potentiale ce se prezinta sub forma castigurilor raportate la sumele investite si care sunt interpretate in stransa legatura cu riscul asumat; prin care se urmareste inregistratrea valorii maxime ale rentabilitatii si minime ale riscului.
  3. Lichiditatea caracteristica instrumentelor financiare care fac obiectul investitiilor pe piata de capital este un element important pentru ca asigura rapid transformarea titlurilor in bani lichizi.

Toate aceste elemente sunt componente ale teoriei moderne de portofoliu care au generat o serie de modele de analiza si stimulare a relatiei centrale de gestiune de portofoliu de unde a rezultat corelatia risc-rentabilitate.

Cele mai importante modele folosite in gestiunea portofoliilor sunt:

  1. Modelul selectiei portofoliului optim al lui Markowitz.
  2. Modelul diagonal de selectie al lui Sharpe.
  3. Modelul activelor fara risc CAPM.

Atunci cand vorbim de portofiliu de titluri trebuie sa facem referire la cel care a pus bazele abordarii stiintifice a portofoliului si anume Markowitz. Acesta a studiat profund motivatia comportamentului participantiilor pe piata financiara atat din punct de vedere al tendintelor de maximizare a rentabilitatii cat si din punct de vedere al micsorarii riscului. Teoria lui Markowitz a creat un model economico-matematic ce vizeaza comportamentul subiectilor pietei financiare. El a introdus practica diversificarii portofoliului de titluri in functie de corelatia dintre risc si rentabilitate. Titlurile sunt corelate doua cate doua in cadrul modelului formulat de acesta si se poate identifica portofoliul cu varianta optima.

Modelul Markowitz porneste de la ideea ca oricarui risc i se poate asocia o probabilitate de aparitie in titlu, fiind cu ata mai riscant cu cat exista o volatilitate mai mare a castigului. In contextul actual al dezvoltarii economice, modelul lui Markowitz isi patreaza relevanta fiind in continuare folosit pentru identificarea alegerilor optime in cadrul portofoliului. Legea de aur a acestei teorii este reprezentata de formula devenita aforism “nu punem toate ouale intr-un singur cos”, cu alte cuvinte investitorul nu isi permite luxul de a plasa intregul capital disponibil intr-un singur titlu sau intr-o singura afacere.

Prin modelul sau, Markowitz, a oferit o baza de analiza a portofoliului de titluri financiare si de stabilirea a optimismului din punct de vedere financiar luand in considerare evolutiile rentabilitatii individuale de titluri si riscul asociat acestora.

Sharpe a fost cel care a continuat ideile lui Markowitz. In analiza financiara a lui Sharpe privind piata de capital s-a plecat de la premiza necesitatii stabilirii unei legaturi intre evolutia rentabilitatii titlurilor ce compun un portofiliu si un factor macroeconomic acceptat. El a observat un fenomen practic pe care l-a modelat teoretic si anume ca rentabilitatea investitiei capitalului propriu depinde in principal de doi factori:

  1. Diferentele obiective dintre nivelul primei de risc care sunt caracteristice capitalului investit pe pietele financiare
  2. Diferentele dintre corporatiile si institutiile financiare care investesc pe piata.

Utilizand metoda lui Markowitz aplicata pe un portofoliu de titluri, Sharpe a elaborat un concept teoretic prin care a demonstrat ca detinatorul de capital poate gestiona gradul de risc din cadrul portofoliului tinand cont de maximizarea relatiei reltabilitate-risc. Tot el a demontrat pe baza de calcul ca investitorul care urmareste maximizarea rentabilitatii cu un risc minim isi va construi un portofoliu orientat spre rentabilitate scazuta.

Sharpe a reglementat riscul caracteristic titlurilor financiare in doua subcategorii, exprimand riscul total ca fiind alcatuit din riscul sistematic si riscul specific. In acest fel, el a stabilit ca prin diversificare in cadrul portofoliului se poate realiza o diminuare a riscului specific pana la eliminare, insa riscul sistematic depinde de factori macroeconomici si nu poate fi influientat de alegerile investitorului individual.

Sharpe a introdus in calculul rentabilitatii unui titlu notiunea de volatilitate care prezinta legatura dintre evolutia rentabilitatii unui titlu comparativ cu evolutia rentabilitatii unui factor macroeconomic ( de obicei se utilizeaza factotii care au rentabilitate medie in piata).

Spre deosebire de Markowitz care stabileste legatura dintre titluri pe care le grupeaza doua cate doua, Sharpe stabileste necesitatea legaturii intre titlu si un factor macroeconomic.

Volatilitatea ca expresie a riscului titlurilor prezinta tocmai sensibilitatea rentabilitatii titlurilor la evolutiile pietei de capital. De asemenea, segmentarea riscului ( risc sistematic si risc specific) permite modelului Sharpe o identificare a riscului ce poate fi eliminata prin diversificare.

Totodata, Sharpe foloseste pentru prima data si ipoteza introducerii in portofoliu a activului fara risc, care prezinta o anumita remunerare fara a exista un risc asumat. Apare pentru prima data conceptul de “prima de risc” ca expresie a cerintei investitiei in active riscante.

Modelul CAMP este un model multifactorial prin care se realizeaza legatura intre rentabilitatea individuala a titlului si o serie de factori macroeconomici. Ideea de baza a acestei teori este ca un activ financiar trebuie evaluat identic pe diferite piete.

Fiecare titlu trebuie sa ofere investitorilor un randament care sa compenseze riscul asumat prin plasamentul respectiv, pornind ca si in cazul initial de la o rata a activelor fara risc. Modelul initial este un model in care nu sunt specificati factorii fara risc.

Advertisements