O modalitatea de finantare importanta a organizatiilor economice o reprezinta finantarea in baza emisiunii de actiuni. Emisiunea de actiuni are dublu scop: asigura nevoile de finantare ale firmei si posibilitatea obtinerii de profit a actionarilor care investesc in actiuni noi.

Rentabilitatea unei actiuni consta in variata de curs pe perioada de posesie si de valoarea dividendului distribuit. In acest caz proprietarii actiunilor vor fi direct interesati de cursul acestora si de repartizarea profitului pentru dividende, asadar trebuie sa se relizeze un echilibru intre resursele proprii care se folosesc pentru dezvoltarea intreprinderii si resursele folosite pentru remunerarea detinatorilor de capital. Orientarea investitorilor se prezinta ca un echilibru intre dorinta de randament si predispozitia de expunere la risc.

Prezenta riscului este un fenomen caracteristic oricarei activitati umane. Nu se poate pune problema eliminarii riscului in proportie de 100% ci poate diminuarea lui. Riscul capata seminficatie in momentul in care el este constientizat. Analiza riscului reprezinta de fapt constientizarea prezentei lui. Atitudinea subiectilor umani cu privire la risc ii separa pe acestia in doua categorii distincte: riscofili si riscofobi.

Riscofilul este cel ce isi asuma riscul in schimbul unei remuneratii pe masura riscului asumat.

In schimb ce riscofobul este cel ce incearca, cu orice fel, sa isi diminueze riscul oricat de mare sau mic este el.

Minimizarea riscului reprezinta unul din scopurile fundamentale ale gestiunii portofoliilor de actiuni. Nivelul riscului determina optimizarea disponibilitatii de capital, deoarece influienteaza atitudinea investitorului cu privire la riscul pe care e dispus sa si-l asume. In acest context se poate vorbi despre functia de utilitate – care se refera la interesul relativ pe care un investitor il acorda diferitelor niveluri de imbogatire. Astfel nivelul absolut al utilitatii reprezinta o notiune total abstracta.

Advertisements