Italia este un stat aflat în Europa de sud, cu 61 de milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată țară a Europei. Italia este o țară dezvoltată și are a treia cea mai mare economie din zona Euro și a opta din lume după PIB nominal. Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an.

PIB = consum + investiții + exporturi − importuri.

PIB-ul nominal este forma uzuală de comparație a produsului intern al țărilor sau regiunilor. Acesta redă suma valorii adăugate interne în prețurile actuale ale pieței.

Italia este considerată a fi una dintre cele mai industrializate țări din lume și un lider în domeniul comerțului mondial și exporturilor.

Circa un milion de cetățeni români (circa o zecime din ei etnici romi]) sunt înregistrați oficial ca locuitori ai Italiei, ei reprezentând astfel cel mai important grup individual de imigranți după țara de origine, urmați fiind de albanezi și marocani cu câte circa 500.000 de oameni.

Actualul cadru normativ european în domeniul recunoaşterii calificărilor profesionale dobândite în statele membre (SM) ale UE este format în principal din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, dar şi de o serie de directive sectoriale în cazul unor profesii care nu sunt acoperite sau sunt acoperite numai în anumite situaţii specifice de către Directiva 2005/36/CE. Directiva 2005/36/CE instituie un sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale pentru a contribui la flexibilizarea pieţei muncii în UE, pentru a continua liberalizarea în domeniul prestării de servicii ( privind libera circulaţie a serviciilor), pentru a încuraja recunoaşterea automată a calificărilor şi a simplifica procedurile administrative. Această directivă se aplică tuturor cetăţenilor europeni care doresc să exercite o profesie reglementată, fie cu titlu independent, fie în calitate de salariat, într-un SM altul decât cel în care şi-au obţinut calificările profesionale şi face distincţia între „libertatea de a presta servicii” şi „libertatea de stabilire” pe baza unor criterii, precum durata, frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea prestării de servici.

Profesiile reglementate din domeniul contabilităţii intră sub incidenţa sistemului general de recunoaştere a calificărilor, pe mai multe niveluri de calificare, de la certificat de absolvire de studii secundare până la diplomă de învăţământ superior cu o durată de peste 4 ani.

Situaţia profesiilor contabile din Italia reglementate din perspectiva Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, profesii extrase din baza de date a sistemului IMI – Internal Market Information System (sistemul informaţional al Pieţei Interne Unice în UE) este prezentată în tabelul de mai jos, atât în limba italiană cât şi traducerea în limba română:

 

 

Denumirea profesiei Denumirea Autorităţii Competente Nivel de calificare necesar
Commercialista ed esperto contabile – auditor şi expert contabil Ministero della Giustizia, Direzione Generale della Giustizia civile, Libere Professioni -Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală Justiţie civilă, Profesii liberale www.giustizia.it

Ordine dei Dottori Commercialisti e degli Esperti Contabili – Ordinul

Contabililor Publici

Diplomaţi şi al Experţilor

Contabili

PS4 – Diplomă de nivel postsecundar (exact 4 ani), Art.11 e
Ragioniere, perito commerciale – contabil (înaintea adoptării titlului de expert contabil) PS3 – Diplomă de nivel postsecundar (3-4ani), Art. 11d
Dottore commercialista – Consultant fiscal

 

In Italia, pentru a deveni expert contabil este nevoie de diplomă de licenţă în economie şi managementul afacerilor sau diplomă de licenţă în ştiinţe economice (economie generală). Si modalitatea de reglementare diferă de la o ţară la alta, acoperind practic toate mecanismele de reglementare identificate de Comisia Europeană:

  • prin rezervare de activităţi – exclusiv sau partajat – persoanelor care posedă o anumită calificare/anumitor profesii;
  • prin titluri profesionale protejate prin lege, fără ca posesorilor acestor titluri să le fie rezervate activităţile specifice;
  • auto-reglementare de către asociaţiile profesionale care impun membrilor lor anumite standarde profesionale şi un cod de etică şi conduită profesională (cu respectarea legislaţiei naţionale şi a legislaţiei UE, în special a reglementărilor în domeniul concurenţei);
  • reglementarea activităţilor/serviciilor prin licenţe şi autorizaţii (în sensul că intreprinzătorilor li se impune să aibă un număr minim de persoane cu experienţă şi calificare adecvate prestării serviciilor respective pentru a putea fi autorizaţi/a primi licenţa de funcţionare).

In Italia, titlurile profesionale din domeniul contabilităţii, Dottore commercialista (contabil public certificat) şi Esperto contabile (expert contabil), sunt reglementate prin D. Lgs. 28 giugno 2005, n. 139. Costituzione dell’Ordine dei dottori commercialisti e degli esperti contabili (Legea privind constituirea Ordinului Contabililor Publici Certificaţi şi al Experţilor Contabili). Până la reforma din 2005, existau reglementări separate pentru profesiile dottore commercialista şi ragioniere, deşi aveau multe competenţe comune. De la adoptarea Legii 139/2005, reglementările şi organismul profesional au fost unificate şi noul titlu profesional esperto contabile a înlocuit titlul ragioniere. Din punct de vedere al activităţilor rezervate, titlul Dottore commercialista include toate activităţile pe care le poate desfăşura expertul contabil şi câteva activităţi rezervate în plus. Astfel, ambele profesii pot presta servicii de contabilitate, expertiză judiciară contabilă, consultanţă fiscală, administrarea patrimoniului persoanelor supuse măsurilor speciale de prevenire a criminalităţii, consultanţă în dreptul muncii, evaluarea activelor, audit financiar nestatutar, iar dottori commercialisti, în plus, pot fi şi practicieni în insolvenţă, pot face parte din consiliile de auditori ale firmelor şi îşi pot reprezenta clienţii în faţa autorităţilor administrative.

Inregistrarea în registrul organismului profesional Consilio Nazionale dei Dottori Commercialisti e degli Esperti Contabili – CNDCEC (Consiliul Naţional al Contabililor Publici Certificaţi şi Experţilor Contabili), Secţiunea A – Dottori commercialisti şi Secţiunea B – Esperti contabili, este obligatorie şi este făcută de filialele teritoriale ale CNDCEC, taxa de înregistrare fiind de cca. 500 euro. Ministero della Giustizia, Direzione Generale della Giustizia civile, Libere Professioni (Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală Justiţie civilă, profesii liberale) este AC şi organism de supraveghere pentru ambele profesii.

Situaţia calificărilor necesare pentru practicarea profesiilor contabile reglementate în Italia:

Cerinţe de formare obligatorii pentru dobândirea titlului/ autorizaţiei de practicare  sunt :

– diplomă universitară de studii economice (licenţă pt. esperto contabile, master pt. dottore commercialista)

– + 3 ani practică

– + Examen de stat pt. obţinerea titlului profesional.

FPC/ dezvoltare profesională continuă:

Da, organizată de filialele teritoriale ale CNDCEC- Consilio Nazionale dei Dottori Commercialisti e degli Esperti Contabili (Consiliul Naţional al Contabililor Publici Certificaţi şi Experţilor Contabili din Italia)

Aplicarea standardelor profesional:

CNDCEC stabileşte şi aplică standarde profesionale sub supravegherea Min. Economiei şi Finanţelor şi a Consob în cazul firmelor de audit de interes public.

Măsuri disciplinare:

Da, CNDCEC adoptă măsuri disciplinare sub supravegherea Min. Economiei şi Finanţelor şi a Consob în cazul firmelor de audit de interes public.

Cerinţe de recunoaştere a calificării persoanelor venite din alte ţări, pentru stabilirea/prestarea cu caracter permanent a serviciilor de contabilitate în Italia:

  • Autoritatea Competentă pentru recunoaşterea calificărilor este Ministerul Justiţiei.
  • Procedura de recunoaştere a calificărilor se face prin aplicarea unor teste de aptitudini.
  • Autoritatea Competentă pentru testul de aptitudini CNDCEC.
  • Forma testului poate fi scris şi oral.
  • Principalele subiecte: legislaţie comercială, fiscală, a profesiei, drept civil procesual, insolvenţă, aspecte de etică şi deontologie profesională
  • Limba de testare este italiană.
  • Frecvenţa organizării testelor de aptitudini este de 2 ori pe an.
  • Posibilitatea reluării testului – da.

In cazul prestării temporare / cu caracter ocazional a serviciilor de contabilitate, nu există obligaţia de a solicita recunoaşterea calificării, ci doar, în unele ţări, obligaţia de a depune o declaraţie în ţara gazdă şi de a o reînnoi anual, dacă este cazul. In sistemul IMI nu au fost înscrise pană în prezent declaraţii de prestare temporară în cazul profesiilor contabile, drept care nu există nici statistici privind mobilitatea în regim de prestare temporară.

Cerinţe pentru prestarea temporară a serviciilor de contabilitate în Italia:

  • Este necesită reinnoire anuală a declaraţiei proforme.
  • Date solicitate: date personale, calificarea, serviciile ce vor fi prestate, asigurare profesională.
  • Documente solicitate la prima declaraţie sau la modificare: document de identitate, dovada de stabilire în ţara de origine, dovada că nu are interdicţie temporară/ definitivă de practicare sau sancţiuni.
  • Autoritatea Competentă pentru acordarea dreptului de prestare temporară este Ministerul Justiţiei.
  • Sunt permise verificări.
  • Conformitate cu reglementările Statului Memebru gazdă se realizează în cooperare cu CNDCEC şi filialele sale teritoriale.

Profesia contabilă italiană deşi are o tradiţie veche, astăzi este organizată în două instituţii:

– Consiglio Nazionale dei Rageonieri e Periti Comerciali (CNRPC);

– Consiglio Nazionale dei Dattari Comnescialisti (CNDC):

Principiile   contabile   italiene   sunt   organizate   în   două   categorii:   Obiective

Fundamentale (inteligibilitatea şi imaginea fidelă) şi principii generale.

Princiiile generale sunt clasificate după cum urmeză:

Principii de întindere generala: neutralitatea, prudenţa, independenţa exerciţiilor, periodicitatea.

Principii complementare: unicitatea monedei; importanţa relativă; costul istoric; conformitatea metodelor de elaborarea a situaţiilor financiare cu principiile contabile; informaţie suplimentară adecvată; verificabilitatea informaţiei.

Advertisements